Spui vorbe care dor,
durere ce topește,
eu
nu le iau în seamă,
le spui doar într-o doară,
m-am îmbrăcat în alb,
iar
albul mă-ntărește,
cuvântul ce rănește,
pe tine-o să te doară.
Sunt
doar cuvinte-n vânt,
şăgalnic joacă spusul,
tu te învârți în horă,
hora
te prinde-n joc,
dansul te amețește,
nici nu aștepți răspunsul,
cuvântul
ce-a rănit,
îl
prinzi în busuioc.
Spui
vorbe care dor,
dar,
dansul
lor e cald,
le
împletești cu suflet,
un
suflet ce iubește,
spui
vorbe dureroase,
dar,
ele-mi
sunt smarald,
căci
nu le spui din suflet…
iubirea
ta, rănește ?!
Silvia Urlih - 08.02.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu