Vin și
revin
din serile
tăcute,
mă
învelesc ecourile,
ecouri
ce le știu de milenii,
vin
și
mă îmbracă în glas de pămînt.
mă îmbracă în glas de pămînt.
Răsună în mine
vocea
stinsă în trupuri
de mult
timp apuse…
prind fir de rădăcină în talpa humei…
prind fir de rădăcină în talpa humei…
e pămîntul
ce m-a îmbrăcat
pe mine.
Vin și revin
Vin și revin
în serile
în care vântul
sau
gândul
sau
iubitul,
mă înfășoară în marama lui,
mă sărută în fugă,
mă înfășoară în marama lui,
mă sărută în fugă,
ca o
nălucă…
îmi lasă dorul lui
Silvia Urlih 21.02.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu