vineri, 23 februarie 2018

LUMEA VISULUI ETERN - Silvia Urlih




Sunt
pădurea primăverii
ce aşteaptă-apusul serii,
frunză ce picură toamna
să adoarmă-n în poala iernii,
mugur deflorat de vară,
sărutat de buze arse,
mângâiere de crengi arse
pe brad verde-ntinerit.

Sunt ca ceaţa,
ba mă împrăştii,
ba m-adun în trupul meu,
baleiez în două lumi,
drum de vis cu scări în nori,
urc în pragul înserării,
urc prin visul alb al vieţii,
lumea mea din două vise,
lumea visului etern.
Silvia Urlih 23.02.2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu