DIN… de Silvia Urlih

Din

glasul apusului stins,

cobor ca şoapta

la marginea lumii,

mă

rup din cuvânt,

mă

scald în muntele nins,

mă

scutur în slove ce curg

din poala de aur

a lunii.

Din

candela vorbelor moarte,

mă scriu în destin,

destin

ce-l aștept ca p-un prunc,

din

glasul pământului viu,

venit dintre lumi de departe,

mă

strâng vreasc uscat,

îl pun într-un sac

și-l arunc.

Din

altarul cu pagini de carte,

transcriu vers cu vers,

altă viață,

mă

urc în caleașca iubirii,

iubire

ce lume desparte…

în sufletu-mi gol ai venit,

ai venit

să îmi fii,

dimineață.

 Silvia Urlih 21.08.2015