Nisipul mării noastre
ne-ncunună,
aprins
de dorul tău,
mă arde,
și sufletul
şi trupul
îmi sunt spumă,
iar gândul nu m-ascultă...
e departe.
Nisipul mării noastre
îmi e prag,
mă nasc
din val,
mă leg
cu depărtarea,
mă învelesc cu tine,
plutesc
cu tine-n larg,
te simt..
mă simţi...
ce dragă mi-e visarea !
Nisipul mării noastre
îmi e ceas,
înnumăr clipele
şi
le adun în palme,
te strig...
mă strigi...
dar
glasu-i fără glas,
tu
mă auzi,
eu
te aud,
nisipul… mă adoarme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu