MĂ-MBRACI CU TINE- Silvia Urlih

M-ai plămădit din gândul tău

și

m-ai găsit oftând în crâng,

mă modelezi

precum un sculptor

ce își admiră-n taină muza,

croiești din suflet o femeie,

femeia ta…

iar eu,

doar plâng,

plâng fericită că îmi ești,

iar lacrima

mi-e călăuza.

Mă-ndrepți

spre sufletul tău pur, ce-a căutat

un loc anume,

de l-ai găsit,

eu îți sunt casă,

sau

ușa care dă-n cerdac,

nu mă știai,

dar m-ai găsit,

mi-ai dat și viață

și un nume,

te așteptai să știu vorbi,

deși

pe câmp eram un mac.

Ai rupt cu zâmbetu-ți curat

zăgazul

ce mă-ncorseta,

noblețea ta mă fascinează,

simt iar

cum zbor spre cunoscut ,

mă faci femeie

și

mi-e bine

și uit că mai știam visa,

din tine-mi faci visul

inel,

mă-mbraci cu tine,

îmi ești scut.

                                                                             Silvia Urlih  05.08.2015