Mulțumesc frumos, cu plecăciune, Doamne ! Silvia Urlih

”Răbdarea este arta de a spera.”Luc de Clapiers, 

”Poate că Dumnezeu va dori să cunoşti multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaşte persoana potrivită, pentru că atunci când o vei cunoaşte în sfârşit, să ştii să fii recunoscător”Gabriel José García Márquez, 

Am urmat școala vieții. Nu am lipsit la nici una dintre materiile pe care ea, viața, mi le-a predat. Am învățat, sau mai bine spus m-am străduit să iau note cât mai mari. La unele materii am fost premiantă, la unele am mai șchiopătat, iar la altele abia am trecut clasa. O singură materie… una singură nu am putut-o aprofunda încă : RĂBDARE.

Am rămas corigentă mulți ani la rând.

Apoi, mi-am luat un meditator :Dumnezeu. El, cu calm și cu răbdare, mi-a predat, una după alta lecții despre cum să învăț să am răbdare. Răbdare cu alții, dar mai ales cu mine.

Mi-a spus că răbdarea este un element esenţial în această viaţă. M-a luat în poala hainei lui și și-a început povața.

Voi, oamenii, nu aveți răbdare să creșteți şi nu ştiți să vă bucurați de copilărie, nu aveți răbdare să vă maturizați, să vă înțelepțiți, nu aveți răbdare cu voi. Vă doriți să obţineți totul imediat , iar în momentul în care ceva nu merge cum trebuie, vă enervați, provocându-vă cel mai mare rău. Mintea se încețoșează și nu mai sunteți în stare să gândiți cu sufletul, nu-mi mai auziți șoaptele.

                Întreabă-te : de ce mă grăbesc? de ce mă   enervez ?

S-ar putea ca situaţia să nu fie atât de gravă pe cât crezi. Încetineşte puţin ritmul. Grăbindu-te, s-ar putea să nu iei cele mai bune decizii. Detaşează-te, măcar câteva secunde, de ceea ce te face să nu ai răbdare. Apoi revino la ceea ce făceai şi ia-o metodic. Gândeşte-te că trebuie să iasă bine, nu repede. Gândește-te că vrei să-ți realizezi visul.

                Când vrei neapărat ceva, învaţă să amâni puţin momentul împlinirii şi al satisfacţiei. Nu te bucura înainte de a se împlini. S-ar putea să iasă mai greu, sau să nu iasă de loc și atunci vei suferi. Gândește-te ! Ai într-adevăr nevoie de acel ceva? Îţi este util? Te va face fericită? Dacă da, dorește-ți și ai răbdare că se va îndeplini. Nu  forța lucrurile… nu apăsa pedala de accelerație la maxim. S-ar putea să te accidentezi grav și să arunci apoi vina pe Mine. Să nu te aud că spui :      ” Doamne, unde ești, dacă ești! ” Tu  știi că Eu sunt !

                Ai mare grijă ce vorbești și ce ton folosești. Cuvintele o dată spuse, rămân înfipte în inima celui către care le adresezi. Îl poți răni. Fii calm. Învață să vorbești rar.  Adesea, rostiți cuvinte pe care le regretați, dar vorba o dată spusă, rămâne.

                Învaţă să rămâi calmă. Nu te aştepta să reuşeşti imediat. Răbdarea nu se obţine în cinci minute, într-o zi, într-o săptămână. Cere multă practică, mult antrenament . Răbdarea merge mai departe de prima încercare.

                Când simţi că îţi pierzi răbdarea, relaxează-te. Mai bine taci și mergi de fă o plimbare prin parc. Învață de la arbori cum să respiri și cum să te hrănești cu seva pământului.

                Învaţă să observi. Observând mai mult şi etichetând mai puţin s-ar putea să înţelegi mai bine felul în care merg lucrurile, în care se desfăşoară viaţa şi, învăţându-le, să te superi mai puţin, să suferi mai puțin, sau să te bucuri enorm, într-o situaţie sau alta.

                Nu te grăbi să judeci. Încearcă să analizezi puţin înainte de a reacţiona. Spontaneitatea îşi are avantajele ei, dar nu şi atunci când mintea îţi este înceţoşată de supărare. De judecat, am eu grijă, la momentul cuvenit. Vă voi judeca pe fiecare în parte când veți veni la Mine.

 Răbdarea este un semn de respect pentru cei din jur. Dacă explodezi la prima greşeală a celui drag , nu demonstrezi că îl respecţi. O discuţie calmă este mult mai utilă decât o criză de nervi, atât pentru tine, cât şi pentru celălalt. Dialogul, comunicarea, explicațiile, sunt mama înțelepciunii.

                Nici tu nu eşti perfectă. Gândeşte-te la asta atunci când eşti furioasă . Toţi faceți greşeli şi toţi trebuie să învăţați din ele. Asigură-te mai degrabă că ai învăţat lecţia şi că nu se va mai repeta.

                Fii veselă. Foloseşte-ţi simţul umorului atunci când simţi că s-ar putea să-ţi pierzi firea. S-ar putea să detensioneze  atmosfera şi chiar și pe tine. Voi oamenii știți să faceți haz de necaz. Învață și tu asta.

                Oamenii răbdători sunt mult mai liniştiţi, mai fericiţi şi mai mulţumiţi. Pentru că, dacă eşti liniştită şi nu aştepţi să se întâmple totul într-o secundă, s-ar putea să iei decizii mult mai bune şi să gândeşti înainte de a spune ceva.

                Răbdarea , fiica mea dragă, nu înseamnă lene, ci doar să nu te pierzi cu firea . Asta nu e totuna cu a nu gândi. Înseamnă să gândeşti mult mai lucid şi să observi ce anume nu merge şi cum poţi corecta acest lucru. Răbdarea nu echivalează cu a încrucişa braţele şi a renunţa pur şi simplu. Para după ce se coace nu cade singură din pom. Trebuie să întinzi mâna după ea, sau să te urci cu scara.

                La urma urmei, la ce-ţi foloseşte să te enervezi? Găseşte alte moduri de a-ţi descărca frustrarea . De ce să ţipi la cel care te-a enervat, pentru o senzaţie de satisfacţie de moment ?!  Sau și mai grav, îți descarci nervii, neîmplinirea, frustrarea pe cel care îți este cel mai drag, părinte, soț, copil.

                Iubeşte-ți și iartă-ți copilul , chiar dacă a spart un obiect la care ţineai mult . Reacţionează cu dragoste. A fost un mic accident. Nu e totuna dacă a făcut-o intenționat. Toţi cei dragi ţie vor învăţa să facă la fel. Fii tu exemplul lor de răbdare, de calm, de rațiune, de înțelepciune de bunătate.
                Răbdarea te ajută să mergi mai departe când toată lumea a renunţat, să treci peste intoleranță şi peste critici. Nu uita că fiecare lucru se întâmplă la timpul lui . Și floarea are nevoie de timp să crească .

                Mulțumesc frumos, cu plecăciune, Doamne !

ÎN JURUL MEU

În jurul meu

pământul

arde ,

câmpia plânge

de dorul iubirii omenești,

munții se-apleacă

sub ura

care cade,

din suflete

ucise-n greșelile lumești.

În jurul meu

cerul plânge

de milă,

când

ne trimite

bunătate,

în jurul meu,

lumea îmi e ostilă…

dar eu…

eu sper

să plouă cu fericire

și cu sănătate.

În jurul meu

e-atâta suferință

și-atâta răutate

se-nmănunche,

dar eu…

eu , îmbrăcată în iertare

și-umilință,

trimit iubire,

spre tot

ce mă-ngenunche.

În jurul meu

omul își plânge-n palme

și cere ajutor

fără a da la schimb

nimic,

în jurul meu

e ură,

sunt sudalme,

dar eu…

vă iert

și vă iubesc ,

căci sunt în fața Domnului

un suflet mic.

TU POMULE !

Tu,

pomule ce vii

din vremuri neaflate,

mi-ai spus

că-mi pui sub tălpi

izvorul viu,

că mă ajuți

să calc pe drumuri

neumblate

și că-mi aduci icoana

pe ea visul să-mi scriu.

Mi-ai spus

că îmi aduci în casă

râul,

în apa lui

să-mi las ființa cu păcate

la masa vieții

să stau de vorbă

cu pârâul,

să mă învețe să merg

cu crucea mea în spate.

Tu,

pomule

de rădăcină ancorat ,

când m-ai găsit

plângeam

pe-o bancă fără loc,

mi-ai dat lăstarul tău

și m-ai sculptat,

pe trup să-mi crească

flori de soc.

 fragment din cartea „Nu mai am timp”- Silvia Urlih