Eu,
sunt femeia ta,
născută sunt
din arderea dorinței,
tu,
nu știai că mă dorești,
eu,
nu știam că îmi vei fi,
noi,
nu știam că noaptea ne va lega de mijlocul
ființei,
noi,
nu știam că ziua,
ne va lega de zi.
Eu,
sunt femeia ta,
sau,
mărul pârguit din care muști,
sunt sâmburul amar ce vrea să se-ndulcească,
m-ai scos
din lanțul nedorinței,
m-ai scos din negre cuști,
m-ai pus în glastra ta
și-aștepți
floarea să crească.
Eu,
sunt femeia ta,
mi-ai spus să nu mă usc,
mi-ai spus să înfloresc,
să-ți fiu floare pe masă,
tu,
m-ai trezit din vis,
dormeam,
dar,
uite brusc,
divinul te-a trimis și…
îți voi fi mireasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu