Sunt
un om pierdut de lume,
sunt
un glas cu lung ecou,
sunt
o pasăre în zbor
care-și caută culcuș,
sunt
actorul de pe scenă,
prizonieră-s în cavou,
sunt
vioara care cântă
cu-al său rupt, beteag arcuș.
Sunt
un gând de nicăieri,
sunt
făptura fără chip,
sunt
o literă ce-și scrie rolul ei
în alfabet,
sunt
iubire…
doar iubire scrisă-n fugă pe nisip,
sunt
un om,
un om ce-și vrea dansul lin
în cabaret.
Sunt
o flacără ce arde
nimicită de-al său foc,
sunt
lumina dintre zile,
sunt
fereastra nedeschisă,
sunt
femeia care-și spune că-s a lui,
sau
nu-s deloc,
sunt a ta iubitul meu,
sunt a ta,
căci
ți-s promisă.
Silvia Urlih - 21.08.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu