Copilul meu cu ochi de peruzea,
Tu îmi ești viață și vrerea de-a
trăi,
Când te-ai născut, eu te-am
urcat pe-o stea
Și vei rămâne-acolo cât vrerea
va voi.
Tu îmi ești lună și soare și
verdeață,
Îmi ești pădure și cer și maci
aprinși,
Îmi ești și moarte dar îmi ești
și viață,
Îmi ești trecutu-n care tăciunii
au fost stinși.
Copilul meu cu tâmplele cernite,
Tu ești acum bărbat, ai tot ce
mi-am dorit,
Îmi ești adesea doar amintirile trecute,
Îmi ești prin viața ta, viața ce
mi-am dorit.
Copilul meu cu zâmbet în privire,
Tu-mi ești acum zâmbire
și-mplinire,
Prin tine eu trăiesc și nu e
amăgire,
Prin tine eu trăiesc , tu-mi
ești marea iubire.
Silvia Urlih - 03.02.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu