Ia-mi dorul Doamne
și pune-l în scrisoare,
mai pune
și un fir de busuioc,
pune și o petală
de la o tristă floare,
pune și-un pic de smirnă,
să nu-mi mai fie foc.
Doamne, dorul, de
ce l-ai inventat ?
Tu n-ai știut că arde și că doare ?
Ba ai știut și-n taină Tu m-ai învățat,
că fără dor mi-aș fi ca-n închisoare.
Mă doare dorul
ce-mi curge pe sub pleoapă,
pare c-aș fi un râu
fără de maluri,
pare c-aș fi mălinul
ce iarna și-o așteaptă,
pare c-aș fi o scoică
ce plânge printre valuri.
Doamne, ia-mi dorul și pune-l în sertar,
ascunde-l bine și spune-i să mai stea,
spune-i că vreau să-mi fie icoana din altar,
să mă închin la el, apoi să-l urc pe stea.
Silvia Urlih - 06.02.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu