Când
valul vieții te afundă,
Când
totu-n jur ți-e negru mat,
Când
totu-n tine se scufundă,
Urmează-ți
drumul de urmat.
Când
tălpile ți-s răni cu sânge,
Când
palmele ți-s bătucite,
Când
totu-n tine simți că plânge,
Tu mergi pe drumul tău tot înainte.
Când
sufletul în tine urlă,
Când
vezi că toți sunt niște hoți,
Când
dintr-un lac, devii o gârlă,
Mergi
înainte, fiindcă poți !
Tu știi
că poți, dar ți-este teamă,
Ți-e
frică și de umbra ta,
Nu
mai băga nimic în seamă,
Pentru
că poți să urci pe stea.
Silvia Urlih - 11.02.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu