Tu ai știut
că-mi vei fi soare
și inima mi-o
vei topi,
că-mi vei fi
casa-n care timpul
îmi va-ncălzi ziua
cu soare,
că-mi vei fi câmp
întreg de maci
în care mă voi
odihni,
că-mi vei fi
râul ce-și alină
durerile
cu noi
izvoare.
Tu ai știut
când ai bătut
la poarta
sufletului meu,
că-ți voi
deschide
și-ți voi
spune
că te aștept
cu smirnă-n palme,
că ești trimis
de ursitoare
să-mi fii
alături tot mereu,
că îmi vei fi
somnul din noapte
care în șoapte
mă adoarme.
Tu ai știut că
n-am știut
că ne vom fi
până la moarte,
că n-am crezut
că-n toamna vieții
voi fi iar
grâul necosit ,
că nu te-am
vrut,
însă te vreau
căci soarta ne
e scrisă-n carte,
că-mi ești
luceafăr ce coboară
în sufletu-mi
prea obosit.
Silvia Urlih - 01.02.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu