SĂRACI ȘI UMILIȚI - Silvia Urlih

 

Săraci , uitați și triști, plini de nevoi,

ne ducem zilele așa cum vom putea,

„puterea” a uitat de mult de noi,

și ne cârpește viața cu câte o pingea.

 

Flămânzi și deprimați, închiși în cușcă,

ne-ascundem zilele pe după mască,

zăbrelele ne strâng și așteptăm o pușcă,

să ne ia zilele, iar ei, în scaune se cască.

 

Ca niște umbre ne târâm pe ăst pământ,

ca niște flori uscate ne cerem înverzirea,

ca niște gânduri suntem, uitați în câte-un gând,

însă ne ține-n viață, iertarea și iubirea.

 

Săraci și umiliți ne ducem greu-n spate,

ne mai târâm o clipă, sau poate o secundă,

credeam că-n viață mai mult nu se mai poate,

dar, uite că putem să mai luptăm o rundă.

Silvia Urlih - 22.02.2021