PRUNCUL MEU DRAG - Silvia Urlih

 Ți-am scris și ieri scrisoare, dragul meu,

cu-n porumbel eu am trimis-o către tine,

oare-a ajuns , sau drumul i-a fost greu,

nu mi-ai răspuns, oare-ai uitat de mine?

 

Pruncul meu drag, îți scriu mereu scrisoare,

poate că le trimit, sau poate că le șterg,

îți scriu în gând că tu mereu mi-ești soare,

eu și cu tine, mereu am fost întreg.

 

Îți scriu, apoi mototolesc hârtia ce am scris,

poate că nu ai timp să mai citești ce scriu,

știi.. mai bine, ne povestim în vis,

nu vreau să îți stric ziua, poate că e târziu.

 

Copilul meu născut din a mea vrere,

eu te-am dorit, nu vreau să-mi fii toiag,

tu n-ai dorit să vii din alte sfere,

eu te-am dorit să-mi fii în viață steag.

 

Tu nu ai timp, căci ți-ești propriul stăpân,

ai casa ta, copii tăi, iar timpu-ți aparține,

nu vreau să-ți fur din timp, nu vreau să îți fiu spin

dar, tare-aș vrea să îți aduci aminte și de mine.

Silvia Urlih - 17.02.2021