O floare de colț, crește din stâncă,
un
suflet fugar, se-oprește din mers,
un
trup ostenit se-oprește să plângă,
condeiul
din suflet, își scie-al său vers.
Cum
poate o flore să crească în munte,
așa
poți și tu să naști din ninsoare,
la
fel poți și tu să mergi înainte,
chiar
dacă-n tine sufletu-ți doare.
Fii
floare de colț , fii vultur ce zboară,
fii
macul albastru ce naște zori,
fii
omul pe care nimic să nu-l doară,
învață
să-noți, învață să zbori.
Învață
că-n viață nimic nu e gratis,
și
dor și durere și plâns, se plătesc,
viața-i
o floare ce-ți cere-n cor bis,
trăiește-n
iertare, căci toate se plătesc.
Silvia Urlih - 20.02.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu