Am fi putut
să ne iubim
în veșnicie,
am fi putut
să ne sculptăm între oglinzi,
am fi putut
ca nimeni să nu știe,
că revenim
din ere
care s-au rupt
din grinzi.
Am fi putut
să fim din doi
un noi,
am fi putut
să ne-ncrestăm în ramuri,
ai fi putut
ca să renaști
trifoi,
să nu mai fii
o muscă
între geamuri.
Am fi putut, dar gerul te-anghețat,
a înghețat în tine și soarele și luna,
nu mă mai vezi, căci darul ți-a fost luat,
din doi, din noi, eu am rămas doar una.
Silvia Urlih 26.10.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu