Colo-n
dealuri,
pitulate,
sub umbrarul gândului,
teii-mi cern prin vis,
în
plete,
floare albă..
floarea
vieţii.
Colo-n nori,
prin ceaţă deasă,
cu miros
a floarea noastră,
teii mei din depărtare,
plouă
floarea lor
în gând.
Sunt miresme
ce adie,
colo-n dealul
ce coboară,
pe poteca depărtării,
spre câmpia
tălpii
goale.
Ce să
fie ?! Ce să fie ?!
Amintiri,
gânduri, simțiri ?!
E viață
!
sub umbrarul gândului,
teii-mi cern prin vis,
floare albă..
Colo-n nori,
cu miros
teii mei din depărtare,
plouă
Sunt miresme
colo-n dealul
pe poteca depărtării,
spre câmpia
Silvia Urlih 14.10.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu