ZÂMBET RĂNIT - Silvia Urlih

Undeva,

printre ploi de

aguride,
cineva a ascuns
zâmbetul

zâmbind,

într-o genune.

De undeva,
un înger cu aripi negre,
sau poate un demon,
a rănit zâmbetul

cu ploi de cuvinte amare

și atunci,

norii au început să plângă

frunze  verzi.

Undeva,

cineva care privește zâmbind

ploaia de zâmbete

rănite,

a decis să renască

zâmbetul.

Știi…

Timpul

nu se contorizează în zâmbete rănite,

ci în zâmbete

zâmbitoare.

Silvia Urlih 01.10.2017