În lungi
primăveri
cu
struguri
în plete,
în vara
târzie
cu
soare în pleoape,
în toamna
ce-n
gând îmi cântă
cuplete,
sunt umbră
rebelă,
m-adun
dintre șoapte.
M-adun
din cădere,
în
aripi
m-ascund,
din
trup îmi cresc ramuri,
în ram
mă
pictez,
în
palme mă strâng
să nu
mă scufund,
sunt umbră
rebelă,
plutesc
și visez.
Sunt umbră
desprinsă
din
trupuri
de lut,
brodez cu
albastru
albastrul
din
lacuri,
în talpă
mă arde un spin
ce-a
durut,
sunt umbră
rebelă,
cânt viața
de veacuri.
Silvia Urlih 13.10.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu