În alergarea dintre două lumi,
în mine și-a găsit lăcaș un murg înaripat.
Uneori,
îl apucă dorul de pământ, alteori de cer,
uneori,
își prinde în coamă spice de grâu verde.
Uneori,
ar vrea să-și cearnă grâul prin marama vântului
și să o dăruiască omului flămând de pâine.
Uneori,
murgul meu și-ar dori să îngroape sub copită
întunericul și amarul și durerea de dincolo de el.
Uneori,
murgul meu înaripat, aude urlet de lup,
un lup alb, care-mi vechează sufletul și înariparea.
E urletul lupului din mine, care,
uneori,
își strigă neputința.
Silvia Urlih - 08.10.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu