Pe un
val
conturat
de spumă,
coboară
gându-ți prin tine
spre
mal,
un mal
pe care stă mândră
în
tăcerea ei,
o
stâncă
unde iubeai,
te
iubeai pe stânca uitării
cu ea,
Uitarea.
Te
iubeai
în vis
cu ea,
o ea
ce încă
îți mai simte sărutul
uitat
pe
buzele-i
reci.
Fierbintele
sărutului
uitat,
stinge
focul,
flacăra
soarbe
cu arderea ei
distanța
iubirii.
Uitarea
a uitat uitarea în care te-ai afundat
Silvia Urlih 24.10.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu