STAI TIMPLULE ! - Silvia Urlih

Stai,

nu mai curge peste mine,

nu-ți mai lăsa nisipul

să plouă peste mine,

stai timpule,

te dă bătut,

clipa ți-e încătușată în dorința mea

de a te pierde.

Nu te vreau !

Nu vreau

să îmi pictezi

 cu riduri

chipul,

te țin prizonier

în palma stângă.

De ce în stânga ?

Pentru că

dreapta îmi e ocupată…

dăruiesc prin ea,

iubire !

Piroanele bătute cu clipele-ți pierdute

au agățate pe ele

vise,

visele mele.

Au fost

prea multe clipe

în care mi-a fost sfârtecat

 trupul

cu lănci

 trimise de tine,

de tine,

timpule.

Nu vreau încă

să-mi pun dorința

în cuiul visului,

nu vreau încă

să mă soarbă pământul

ce-l port

în bocceaua vremii,

nu vreau

să mă ții captivă într-o frunză îngălbenită,

prefer să te țin eu,

 captiv

în propria-ți clepsidră.

Înțelege,

timpule,

că nu mai am timp,

înțelege,

că pașii mei

urcă

ultima treaptă.

Înțelege timpule, că nu mai am timp !

Silvia Urlih - 29.10.2017