Noaptea-n gânduri se adună,
plouă lin de pe sub pleoape,
unde mi-ești, măicuță bună,
tare-aș vrea să-mi fii aproape.
Ochii tăi nu mă mai văd,
sufletu-ți plutește-n cer,
totu-n juru-mi e prăpăd,
eu în mine-s temnicer.
Vino tu măicuța mea,
să mă scoți din adormire,
poate ești un fulg de nea,
știu că-mi ești a mea privire.
Vreau să mă mai ții în brațe,
vreau să-mi ștergi iar lacrima,
ia cu tine-a mea tristețe,
chiar de ești sus pe o stea.
Mama mea din ceruri sfinte,
tare dor îmi e de tine,
plâng și-alerg printre morminte,
rogu-te fii iar cu mine.
Mama mea ce m-ai născut,
și-ai plecat să îmi fii înger,
fii cu mine, fi-mi iar scut,
mai scoboară-te din cer.
Plâng măicuță că mi-e dor,
dor îmi e de ce a fost,
vino la mine-n pridvor,
vreau să-mi fii iar adăpost.
Te iubesc măicuță dragă,
te-am iubit dintotdeauna,
tu mi-ai fost lumea întreagă,
plâng, iar plânsul iar ne leagă.
Crucea nu ți-o pot atinge
că-s departe și n-am cum,
sufletul în mine plânge,
lumânarea ți-o aprind
și-s cu tine chiar acum.
Iartă-mă măicuță sfântă
că multe n-am înțeles
inima mi-era prea frântă
acum, toate au un sens.
Silvia Urlih - 29.01.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu