sâmbătă, 28 ianuarie 2012

CÂRJA, UN PRIETEN BUN


Nu, astăzi nu pot spune ‘’am un prieten bun’’
Doar cârjele din mână ce mă-nsoțesc la drum.
Doar ele mi-au rămas și abia au venit,
Din cauza lor astăzi cu toți m-au părăsit.

Ieri mi-a căzut o cârjă și am căzut și eu.
Am vrut să mă ridic ,dar mi-a fost foarte greu.
Treceau pe lângă mine mai mulți ce se numeau
Numai la fizic oameni,căci suflete n- aveau.

Mă priveau cum în durere ,cu jenă mă-afundam,
Mă priveau uimiți de parcă,a lor viață o-încurcam.
M-am ridicat cu greu , plecând la drum plângând.
Nu mi-am întors privirea, să nu-i văd râzând.

De-ar fi să mă-nțeleagă măcar un singur om !
De-ar fi să mă-nțeleagă de viață că mi-e dor!
De-ar fi să mă-nțeleagă că sunt și eu un OM !
Aș vrea să știi străine c-aș  crede-n viitor......(1986)
de Silvia Bya

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu