Astăzi ,
am învățat să privesc.
M-am trezit
și învăț din nou să trăiesc.
Am trăit un coșmar,
din care ies
și merg alene spre altar.
Ce frumoasă ești viață,
în această blândă dimineață!
Ce frumos mi-este zborul !
Ce dulce-aromat mi-e fiorul!
Am dormit mii de ani,
la rădăcina
umbroșilor castani.
Ce frumoasă ești noapte,
în amurgul vieții șoapte.
Ce frumoasă ești
și ce lin vii plutind către toamnă….
Anii tăi vor fi …
o ,dulce și suavă doamnă…!
un nesecat izvor de bucurii.
De Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu