Fulgi în cădere
zburdă, cîntând alene,
căutîndu-mă
prin albul gerului
pe mine,
eu ce am fost cândva
îngropată
în nămeți de durere.
Nu mă găsești iarnă?
Sunt aici, sus !
Plutesc pe aripi de înger!
Am ieșit zgribulită
la lumină,
să trăiesc !
Pleacă iarnă ,
degeaba te căznești ,
degeaba mă cauți .
Am uitat amăgirea,
am uitat suferința
am uitat trecutul
am uitat tot.
Vreau să zbor,
să zâmbesc,
să visez.
Am gonit amintirea
și trăiesc !
de Silvia Urlih 26.01.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu