Merg cu pasi mãrunți prin cimitir
Mã uit cu drag la albele morminte
Și-încerc sã îmi aduc aminte
De-al vremilor trecute elixir.
Aud a noptii unde-n depărtare
Strigoi , ce din cavou se ridicau
Cu glas de tunet stins, gemeau,
Dar eu treceam cu nepãsare.
Deodatã, gându-mi dispãru departe
Spre alte zări de mine neștiute
Spre ulițe de nimeni nebătute
Acolo unde nu existã moarte
Pluteam pe aripe de îngeri nepătați
Acolo unde vise nu-s deșarte
Acolo unde n-a fost niciodată noapte,
Acolo unde toți suntem iertați.
Erau cu toți la masă adunati,
Copii, bătrâni , sãraci și împãrați
Iar dacă pe pământ nu au fost frați.
Cu toții sunt acum iertați și împăcați.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu