ÎMI DORESC SĂ FIU EU

Afarã e ger și plouã și tună,

Și-în sufletul  meu e viscol și ger.

Verzi îmi sunt ochii,pierduți  în furtună,

Fulgere vin,  de-acolo din cer.

Afarã e ger și plouã și tună

Și-n inima mea e-un acru fior

Sufletu-mi sterp, legat în cunună,

E rază ce-apune , cerând ajutor.

Afarã e ger și plouã și tună,

Iar buzele tale de sângele  meu

Pãtate-au rãmas de când e furtunã

În inima mea și-n sufletul greu.

Ajutã-mã, Doamne sã scap de furtunã,

Să scap de durere, sã scap de-acest rãu,

Ajutã-mã, Doamne sã scap de minciună,

Ajutã-mã, Doamne, să scap de călău.

Deodatã lumina se-ntoarce spre mine

Ființa mea fuge , dar fuge și ea

Rămân  pironită de parcã-s-un câine

Atunci când hingherul vine sã-l ia.

Lumina speranței plutește spre mine

Cu lacrimi de gheață privesc către ea

 O-aștept în genunchi,o văd,știu că vine

la El să mă-nalțe, povață să-mi dea.

Albastru  e cerul  de jos, de sub mine

Veseli sunt îngerii în jurul meu,

Zâmbesc supusă  luminii divine,

Îmi doresc să fiu eu și al meu Dumnezeu. 

Silvia Bya Urlih