ICAR

Când aripi se vor frânge-n zbor

Iar ceara va cãdea pe toate ,

Atunci , cu-n strigãt de cocor

Îți vei dori eterna moarte .

Când pene vor zbura în vânt

Gonite de o adiere ,

Atunci cu-n suflet trist și frânt

Pleca-vei în tãcere.

Dar aripi , cearã , pene sau gunoi

N-au toate o valoare ?

Când el se aflã în noroi

Iar ea , sãraca , moare ?

De ce tu soare blestemat

Ai ars a lui aripe ?!

Și n-ai putut sã-l faci uitat

Și nici acele clipe?!

Când el și ea , ca doi nebuni

Doreau ca din tãcere

Să-mpartă mii de alte lumi

Lipsite de durere ?!

Și el și ea-s acolo sus ,

Îpart iubire dintr-un car

Iar noi  , plângând , cuminti ne-am pus

Speranța în Icar.

Silvia Bya Urlih