Sufletul
mi-e bolnav
de primăvară,
îmi plânge de tristețe
amară,
sufletu-mi suspină
în amintiri,
printre
spinii de albi trandafiri.
Sufletu-mi strigă
căutând
într-o doară,
îmi suferă
alergând
înspre seară,
sufletu-mi freamătă tremurând
nevrotic,
amețit de prezentul haotic.
Sufletu-mi cântă,
căutând alinare,
sufletu-mi zboară
plin de apăsare,
îmi zace cântând
în tril
de chitare
pe aripă frântă
de deznădejdi amare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu