Un suflet sunt și eu, și să trăiesc aș vrea
Și bucurii să am ca cei de vârsta mea.
Dar nu e cum gândesc , și cum visez mereu,
În viață nu am parte decît de Dumnezeu.
Lumea mă privește , cu ură-ngrozitoare
Ce parcă vrea să spună :nu mai e mult, și moare..
Asta o știu doar eu ,și este adevărat,
Dar este asta viață, să fii așa tratat.?
Soarta asta îngrozitoare , ce nu se mai sfîrșește,
E ca un țipăt de copil ce rău mă chinuiește.
Puțini mai sunt aceia ce pot să mă-nțeleagă,
Dar nu sunt lîngă mine ,iar viața , nu se leagă.
Sunteți și voi oameni și veți trăi mereu,
Întindeți-mi o mînă să pot trăi și eu!
Voi ! faceți viața bună și-un trai mai fericit,
Pentru acel ce astăzi de viață e lovit !!! (1986)
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu