FRUMOASA MEA ! Silvia Urlih

M-ai întâlnit,

eram o stea fără petale,

pluteam tăcută-n univers…

m-ai întâlnit,

era spre seară,

iar sufletu-mi spunea că doar exist,

ți-am văzut ochii…

 mi-au scris iubirile care din ochii mei

s-au șters,

chipul…

chipul nu ți-l vedeam,

era pictat de zei,

în ametist.

Mi-ai zis :

frumoasa mea,

ți-aș dezlega misterul scris în timp,

te-aș reclădi din slove,

cuvintele

le-aș respira,

vieții

i-aș da simbrie,

eu,

te-aș culege-n pumni

să-mi fii trifoi

în ultim anotimp,

te-aș strânge în petale,

să fim,

să-mi fii a vieții stea,

iar zilele,

să-mi fie.

Ți-am zis:

de-ai înțelege-o orhidee,

de i-ai simți mirosul diafan,

de m-ai culege petală cu petală

și

m-ai picta iar floare,

de-ai descifra misterul ce-l am

ca p-un alean,

ai ști

că sunt femeie,

lumina, îmi ești tu,

și-ai ști că merg cu tine,

spre ultima

uitare.

Silvia Urlih - 20.10.2015