Sufletu-mi miroase-a toamnă,
zarea-mi
bate în priviri,
frunzele
îngălbenite se trezesc
a
primăvară,
iernile
ce le-am trăit
radiază-a…
adormiri,
călătoare-s
printre ani,
îmi
adie-n zi,
a
vară.
Sufletu-mi
întinerește
printre
pomii
desfrunziți,
vrejuri
care m-au legat
se
ascund tăcuți sub câmpuri,
gânduri
ce
m-au blestemat
au
murit sub spini cosiți,
ochii
care
m-au lovit,
au
orbit
și
zac
sub scânduri.
Sufletu-mi
se-mbujorează,
vântu-l
duce peste zări,
trupu-mi
freamătă a floare
ruptă
dintr-un lan de spini,
ochii-mi
văd
lumina-n
noapte,
el,
m-așteaptă
peste mări,
dincolo
de malul serii,
îi
sunt
ochii
lui
blajini.
Silvia Urlih 06.10.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu