luni, 19 octombrie 2015

ÎN SERILE ÎN CARE - Silvia Urlih

În serile în care
m-adun din nemurire,
secundele
îngheață pe cadran,
în serile în care
simțiriea se răscoală,
simt sufletul
că-mi zburdă pe câmpie,
în serile în care
iernările mă cheamă,
rog vântul să nu-mi scrie cântările în van,
în serile în care
în mine
mor lumini,
mă zvârcolesc în zvârcolirea încă vie.

În serile în care
m-adun din infinit,
rog luna să mă ia-n nemărginire,
în serile în care
mor câte puțin,
rog viața,
 viață-n viață să-mi mai dea,
în serile în care
mi-e iar frig,
rog gerul să îmi cânte,
să-mi cânte a iubire,
în serile în care
plouă-nlăcrimat,
rog ploaia o secundă
în clipă
să mai stea.

În serile în care
m-adun iar din cenușă,
rog focul să mă ardă-n bunătate,
în serile în care
simt iubirea,
chem îngerii să mă mai poarte pe aripe,
în serile în care
dor dureri,
rog zâna să mă ducă în lumi fără păcate,
în serile în care sunt iubită,
primesc și dau iubirea
din inima-mi fierbinte.

 Silvia Urlih 19.10.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu