În Țara
Soarelui Răsare,
răsară
soarele
peste
apusul meu,
răsară
luna
în miezul sufletului mult prea strâns,
răsară
zorii
din brațul
sfânt pictat de Dumnezeu,
răsară
dimineața
din
câmpul plin de lacrimi care-au plâns.
În Țara
Soarelui Răsare,
răsară
zâmbetul
pe
chipul meu ciobit,
răsasă
grâul
din
fericirea pe care n-am gustat-o,
răsară
un nou drum
din drumul
meu
retras
și obosit,
răsară
dimineața
din iarna
fără drumuri, pe care-am aruncat-o.
În Țara
Soarelui Răsare,
răsară
cerul
din
cerul meu uitat,
răsară
gândul de-mpăcare
ce
m-ampăcat
cu
mine,
răsară
noi livezi
din
codrul veșted, uscat și-ncercănat,
răsară
dimineața
și
zorii
și
soarele
și
zilele
senine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu