CARTEA ÎMI VA FI MORMÂNT - Silvia Urlih

Îmi curg cuvintele în suflet,

aș vrea

să le ridic  spre cer,

îmi spun că-s moarte

și nu pot

să se exprime-n sentimente,

mă-nneacă negrul nevorbirii,

mă doare

că nu pot să strig,

să strig luminii că-i lumină,

că glasu-mi poate fi

ecou.

Se-adună fluviile-n mare,

cuvântul

mi-e ocean ceresc,

aș vrea să strig,

dar,

vorba doare,

mă doare gândul ce-l rostesc,

aș vrea să spun că sunt doar floare,

o floare

pusă în ierbar,

iarba uscată mă înțeapă,

mă doare scoarța ce mă strânge.

Se scurg cuvintele din suflet,

se-așează-n rafturi

la vedere,

așteaptă praful să se șteargă

din cartea scrisă

pe-ndelete,

se strâng cuvintele în carte

iar

cartea îmi va fi mormânt,

mormântu-n care-ascund simțiri,

simțiri ce-au fost

și încă sunt.

Silvia Urlih 02.12.2017