Sunt floarea,
o floare care
înfloare
doar în nopţi albastre
şi reci,
răsar pe cer de gând,
ca lumină,
rodesc din grădina viselor,
dorinţă
a florii eternei iubiri.
Sunt floare ce înfloare și rodește veșnic
a viață.
Sădește-mă-n inima ta,
sămânță
eternei iubiri,
plantează răsadul în tine.
Sunt stea,
o stea
ce-și mângâie fruntea,
(când luna-și așează sărutul
pe geana ce tremură a plâns,
ca aripa ruptă a vrăbiei rănite,)
de dorul de mine.
Nu-i așa că ți-e dor de tine ?!
Silvia Urlih 10.12.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu