Sunt o seară rătăcită
sub o boltă
de trăire,
harfa nopții sunt
în noaptea
rătăcită-n cânt de vise,
îi țes serii haină albă,
din eterna-i mărmurire,
țes cu gândul
gând
din gânduri,
țes cuvinte neucise.
Sunt
o seară ce se-mbracă-n rochie neagră de mireasă,
plete blonde-s în lumină, am sorbit din vise
albe,
sunt un vis ce-n vis visează că-i năframă de
mătasă,
și că-i prinsă-n ramul tău, un stejar cu frunze
dalbe.
Sunt
o umbră de-nălțime
într-o talpă
de abis,
un albastru-n asfințit
ce din alb
își prinde aripi,
seară rătăcit-n zi,
lume
într-un singur vis,
sunt o seară rătăcită
într-un vis
din miezul zilei.
Silvia Urlih 06.12.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu