Și eu
și tu
suntem
plămădiți din spuma iubirii,
și eu
și tu
suntem
aluatul dragostei eterne,
ne suntem
lumină cerului nostru…
eu,
sunt
crin alb,
parfumul
ce ne-aduce raiul,
tu,
ești mâna
ce-l îngrijește
cu apa
vie din altar,
ne
lacrimă iubirea în suflete,
ne
plouă și ne ninge, apoi ne însorește.
Ne
suntem
suflete
în sihăstrie,
ne-am
izolat de negrul lumii
și am
fugit în noi.
Întinde
brațul iubite!
Ia-mi
sufletul și-l mângâie,
dezbracă-l
de frică,
îmbracă-l
în aripi de fluturi.
Și eu
și tu,
ne suntem.
Silvia Urlih 17.12.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu