Te aștept
în lumea mea,
lumea-n care curg
izvoare,
îți fac pat
din brazi și
paltini,
perna
îți va fi altar,
să nu-mi rupi
sufletu-n mii,
să nu-l rupi,
căci,
știi că doare,
fi-mi icoana care
plânge,
fi-mi Crăciunul,
ce mi-i dar.
Te scoboară către
mine,
căci
mi-e sete
și mi-e foame,
foame mi-e
de-a ta iubire,
fi-mi fântâna
apei vii,
rădăcina
nu mi-o frânge,
fi-mi
cântatul ce
m-adoarme,
te așteaptă-un
suflet cald,
suflet,
rupt
de
pribegii.
Silvia Urlih 18.12.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu