ȚI-E FOAME DE IUBIRE - Silvia Urlih

Mă sorbi

în dimineţi și nopți târzii,

mă urci şi mă cobori

în tine,

mă mângâi

ca un ecou îndepărtat,

în rouă mă prefaci

apoi mă sorbi,

ca pe un vals

în sala aşteptării

mă asculți

și mă dansezi,

ca o iubire ce-o să fie.

Îmi sorbi cuvintele,

ți-e foame de iubire,

ți-e foame și ți-e sete,

ești flămând,

la masa din altar

ai vrea să-ți ostoiești trecutul,

ai vrea

să mori puțin,

apoi să reînvii,

ai vrea

să îmi săruți pământul ce îl calc,

ai vrea

să îți fiu soare,

să-ți fiu cânt.

Mă sorbi

ca pe un cântec pe care l-ai uitat,

m-asculți

și nu te saturi

de-ascultări

ai vrea

să-mi fii arcuș,

eu,

o vioară ce și-a uitat solfegiul

pe masa prăfuită,

ai vrea

să fim un cântec,

să fim un noi,

să nu-ți mai cânți doinitul

pe singure cărări.

Silvia Urlih - 14.12.2017