Poate
că-ți sunt
secretul
nopţilor tale
în care
mă căutai
în
albastru opac al lunii,
poate
că-mi doresc să strângi pustiul din mine
și să
mă reverși în
nopţile
tale albe de nesomn,
poate
că mă desprinnd din neguri
sub
ploaia de stale,
dar,
adună-mă
toată în tine,
fă-mă
trup din colțul lumii
și
luminează alături de mine,
secretul
albastru dezbracă-l
şi
prinde-mă
goală de goliciunea mea în palmele tale,
iubește-mă
și
atât.
Sunt
trupul
ce-alunecă-n ceaţă ,
sunt
noapte
sub palme de cer,
mă
strâng,
mă
chircesc ca o floare,
mi-e
frică de neguri pustii…
te
strig
şi te
chem
să
m-acoperi cu sufletul tău
ce mi-i
drag,
sunt
trup de ceață,
fă-mă
iubite ploaie,
lasă-mă
să-ți spăl rănile.
Silvia Urlih 17.12.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu