NOAPTEA NOASTRĂ - Silvia Urlih

Sunt noaptea

ce-a rămas la tine-n gând,

o noapte-n care

ne-adunam tardiv,

în tremurul de şoapte

te întrebam

vibrând :

eu

şi cu tine,

vom putea croi iubirii

un nou tiv ?

M-am dăruit iubirii noastre,

dar,

am rămas infirmă,

m-am lepădat de mine pentru tine

înc-o veșnicie,

din noaptea noastră

a rămas

o lacrimă infimă

pe cerul ochilor ce i-ai iubit,

dar,

nu a fost să fie.

Sunt noaptea ta,

o noapte-n care vei vedea-ntuneric,

ți-am fost lumină,

o lumânare-am fost

pe-a ta cărare,

ți-am fost o stea ce-a luminat

o clipă-n palma ta feeric,

ți-am fost,

mi-ai fost

și nu mai suntem…

doare ?

Silvia Urlih 04.12.2017