Am plecat
să te caut pe drumuri de nimeni călcate,
am plecat
printre nebune ploi,
printre cugetări aflate în doliu,
să te caut.
Țes,
încă mai țes pânze de azur
din firul gândului rebel,
țes,
încă mai țes copaci din stânci,
smulg cuvântul din taina țesutului
și…
cern praf de stele din piatra lumii,
sfărâmate de întunecimi.
Încropesc un drum,
dintr-un trunchi de copac.
Te caut prin miezul lui,
te caut,
cu unghiile rod în scorbura care
nu se vrea îmbrăcată de lumină.
Am plecat
pe un drum necunoscut mie,
ascuns între nisipuri mișcătoare,
rătăcit în pustiu.
În urma mea, umbre de pași,
în fața mea, urme de îngeri.
Te voi găsi ?!
Silvia Urlih 08.12.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu