MĂ IARTĂ SOARTĂ - Silvia Urlih

Mă iartă soartă

că în zori

nu am văzut că-i dimineață,

nu mi-am văzut drumul spre seară,

de ceață

m-am împiedicat,

m-am amăgit cu mustul vremii,

pelinul

îmi era dulceață,

prin pleoapa plină de-ntuneric

nu am văzut

ce mi-a fost dat.

Mă iartă inimă

că-n plâns

te-am înecat adeseori,

de soartă nu am ascultat

și am pășit

printre ciulini,

de lună-ades m-am agățat

și n-am știut

că printre sori

nu sunt doar flori de trandafir,

fără de floare

și de spini.

Mă iartă viață

c-am greșit

când în pădure m-am ascuns,

credeam

că florile de tei

mă vor trezi din amorțire,

credeam

că-n frunzele de brad

îmi voi afla un alt răspuns,

m-am înșelat

când n-am crezut

că-s doar iubire din iubire.

Silvia Urlih 08.07.2018