Din tot ce-am fost,
mai sunt doar o
dorință,
dorința gândului
sau sufletului meu,
am mai rămas doar
eu,
eu
și a mea ființă,
eu cu lumina sfântă
și-al meu
Dumnezeu.
Din tot ce-am fost,
îmi sunt
doar un cuvânt,
cuvântul ce-am
găsit
când
grâul m-a chemat,
am mai rămas cu
mine
și-al meu legământ,
un legământ sacral
în ramă înrămat.
Din tot ce-am fost,
am mai rămas
iubire,
iubire înhămată
la cai împărătești,
am mai rămas în
mine
cu soarta
din sortire,
o soartă ce mi-e
dată
de zorile cerești.
Din tot ce-am fost,
am mai rămas
doar suflet,
un suflet
ce-și dorește
să-și fie-n
alinare,
să nu-și mai fie-n
noapte
nopțile din
plânset,
să nu-și mai simtă
dorul,
când doru-n dor îl
doare.
Silvia Urlih 09.07.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu