Lume-n
care eu trăiesc
și de
care mă lovesc,
știi tu
ce-am trăit o viață,
știi
de-s moartă
sau
trăiesc ?
știi
dacă tăcerea nopții
trupul
mi l-a
zdrențuit?
mi-ai
frânt sufletu-n bucăți,
dar eu,
iar mi
l-am zidit.
Lume
care-mi ești
aproape
dar
departe
te
zăresc,
știi că
nopțile îmi sunt
zile-n
cer împărătesc ?
știi că
sufletul mă doare
dar
zâmbesc
și iar
iubesc ?
din
iubire m-am născut
și-n
iubire-o să trăiesc.
Lume
fără de iertare,
ce cu
ură
te
hrănești,
eu sunt
pasăre albastră,
sufletul
nu mi-l
zidești,
sunt
iubire din iubire,
te
iubesc te iert și tac,
eu
trăiesc fără de ură,
îmi
sunt
floarea
mea de mac.
Lume-n
care eu trăiesc…
te iert
că m-ai
judecat,
mă iert
dacă
te-am judecat.
Silvia Urlih 24.07.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu