Sunt,
cuvintele-ascuţite
precum
lama de cuţit,
sângeră
atingerea,
vama le
arată harta,
taie-adânc
în carne vie,
uneori
simți
c-ai murit,
taie-adânc
cuvintele
dacă
le
deschizi tu poarta.
Te
ascunzi într-un surâs,
te
ferești
de
lovitură,
ești ca
pasărea măiastră
ce
se-nchide-n colivie,
zâmbești
strâmb,
dar tot
zâmbești,
lovitura
e prea dură,
nu-nțelegi
de ce
cu vorbe ești lovit...
ce
agonie….
Sunt
ca
florile-n livezi,
vorbele
ce le auzi,
te atrag
să le miroși,
când
te-apropii
te ucid,
parcă-i
floarea carnivoră
ce te cheamă
să o uzi,
sunt și
vorbe ascuțite…
pune
între ele
zid.
Silvia Urlih 09.07.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu