Sărut gura visului
pe cărarea gândului
mă hrănesc cu iarba vieții
din căușul dimineții.
Scriu iubirea în dorință
când sunt fără de putință
vraja îmi aduce visul
soarele îmi e promisul.
Scriu scrisoare vântului
s-o sădesc pământului
florile îmi sunt cuvinte
pentru cel care mă minte.
Îmi fac trepte din tăcere
ca să urc peste durere
peste aripi presar gând
să îmi fie-n vis colind.
Trupu-l conturez lucire
să-mi fie tămăduire
merg spre vis cu visu-n sân
vorba dulce s-o adun.
Mă-nsoțesc de azi cu luna
să fim, eu și visul, una.
Silvia Urlih 14.06.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu